Piața de Carbon

Piețele de carbon - O privire de ansamblu

Piețele de carbon sunt mecanisme concepute pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră (GES) prin impunerea unui cost asupra emiterii de dioxid de carbon (CO₂) și alte GES. Ele permit țărilor, companiilor sau indivizilor să cumpere sau să vândă credite de carbon care reprezintă o reducere a emisiilor. Scopul principal este de a încuraja reducerea emisiilor pentru a combate schimbările climatice, creând o presiune financiara pentru poluatori să își reducă amprenta de carbon.

Piețele de carbon pot fi clasificate în două categorii principale:

Piața de carbon obligatorie

Piețele de carbon obligatorii sunt stabilite prin reglementări naționale, regionale sau internaționale. În aceste piețe, guvernele stabilesc o limită legală sau un plafon privind cantitatea de emisii de GES pe care companiile au voie să o producă. Companiile care depășesc acest plafon trebuie să cumpere credite de carbon pentru a compensa emisiile suplimentare, în timp ce cele care emit mai puțin pot vinde creditele excedentare.

Cel mai cunoscut exemplu de piață de carbon obligatorie este Sistemul de Comercializare a Emisiilor al Uniunii Europene (EU ETS).

Sistemul de Comercializare a Emisiilor al Uniunii Europene (EU ETS)

EU ETS este cea mai mare și cea mai veche piață de carbon obligatorie din lume, fiind înființată în 2005. Acesta funcționează pe baza unui sistem de plafonare și comercializare, în care se stabilește un plafon privind cantitatea totală de anumite gaze cu efect de seră care pot fi emise de instalațiile acoperite de sistem. În timp, acest plafon este redus, ceea ce face ca depășirea emisiilor permise să fie tot mai dificilă și mai costisitoare pentru companii.

Directivele cheie ale EU ETS:

Mecanismul de plafonare și comercializare:
EU ETS utilizează o abordare de tip „cap-and-trade”, în care se stabilește un plafon maxim pentru emisiile permise. Companiile pot tranzacționa alocarile lor de emisii, creând astfel un preț de piață pentru carbon.
Reducerea emisiilor:
EU ETS acoperă industrii precum producția de energie, industria grea și aviația. Scopul său este de a reduce emisiile cu 55% până în 2030, comparativ cu nivelurile din 1990, și de a atinge în cele din urmă emisii net zero până în 2050.
Alocari Gratuite:
O mare parte din alocarile de emisii sunt distribuite gratuit companiilor, în timp ce un procentaj este licitat. În timp, proporția alocarilor gratuite scade, punând mai multă presiune asupra industriilor să reducă emisiile sau să plătească pentru depasirea emisiilor lor.
Sistemul de penalități:
Companiile care nu respectă plafonul de emisii trebuie să plătească amenzi semnificative, ceea ce asigură conformitatea cu sistemul.

Piața de carbon voluntara

Piețele de carbon voluntare, spre deosebire de piețele de carbon obligatorii, funcționează fără un mandat de reglementare. Ele permit indivizilor, companiilor și guvernelor să cumpere credite de carbon pentru a compensa voluntar emisiile lor. Aceste piețe se adresează organizațiilor care doresc să demonstreze responsabilitatea față de mediu sau să atingă neutralitatea în materie de carbon în afara cadrelor de reglementare.

Creditele de carbon voluntare sunt generate prin diverse proiecte care reduc, evită sau elimină emisiile de GES. Acestea pot include:

Împădurire și reîmpădurire:
Plantarea de copaci pentru a absorbi CO₂.
Proiecte de energie regenerabilă:
Înlocuirea surselor de energie pe bază de combustibili fosili cu surse regenerabile, cum ar fi energia solară, eoliană sau hidroelectrică.
Proiecte de Reciclare:
Proiecte care reduc consumul de energie prin reciclare și, implicit, reduc emisiile.
Captarea și stocarea carbonului (CCS):
Tehnologii care captează și stochează emisiile de CO₂ provenite din procesele industriale.

Piața de Carbon

Piețele de carbon - O privire de ansamblu

Piața de carbon obligatorie

Directivele cheie ale EU ETS:

Piața de carbon voluntara

Newsletter