Legislația Internațională

Protocolul de la Kyoto

Protocolul de la Kyoto a fost adoptat în cadrul celei de-a treia Conferințe a Părților (COP 3) in cadrul UNFCCC, în decembrie 1997, la Kyoto, Japonia. Acesta a fost conceput pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră (GES) din țările industrializate și economiile în tranziție, stabilind ținte obligatorii pentru 37 de țări dezvoltate și Uniunea Europeană pe perioada 2008-2012, cu obiectivul de a reduce emisiile globale de GES cu aproximativ 5% sub nivelurile din 1990.

Cu toate acestea, Protocolul de la Kyoto a fost criticat pentru că nu a impus obligații țărilor în curs de dezvoltare, precum China și India, și pentru că unele țări dezvoltate, precum Statele Unite, nu l-au ratificat. În 2012, a fost prelungit prin Amendamentul de la Doha pentru a acoperi perioada 2013-2020, dar acest amendament nu a fost ratificat de multe țări.

După experiența cu Protocolul de la Kyoto, a devenit evident că era necesar un nou acord global care să implice toate țările.

Regasiti textul intregului protocol aici : Convenția Cadru a Națiunilor Unite privind Schimbările Climatice (UNFCCC). 

Acordul de la Paris

Acordul de la Paris a fost adoptat la COP 21 în decembrie 2015, la Paris, Franța, și a intrat în vigoare în noiembrie 2016. Obiectivul principal al Acordului de la Paris este de a menține creșterea temperaturii globale cu mult sub 2°C peste nivelurile pre-industriale și de a continua eforturile pentru a limita această creștere la 1.5°C. Acordul cere fiecărei țări să stabilească propriile contribuții naționale determinate (NDC-uri) pentru reducerea emisiilor, care sunt revizuite și actualizate la fiecare cinci ani. De asemenea, oferă un cadru pentru transparență și raportare pentru a urmări progresul, precum și suport financiar și tehnic pentru țările în dezvoltare.

Pentru mai multe informatii accesati linkul.

Protocolul de la Montreal

În plus față de Protocolul de la Kyoto și Acordul de la Paris, un alt acord global de mediu semnificativ este Protocolul de la Montreal, care a fost adoptat în 1987. Protocolul de la Montreal este un tratat important destinat eliminării substanțelor care reduc stratul de ozon, cum ar fi clorofluorocarburile (CFC-uri) și halonii. A fost considerat unul dintre cele mai de succes acorduri de mediu deoarece a condus la recuperarea substanțială a stratului de ozon și la reduceri semnificative ale potențialului de încălzire globală. Succesul Protocolului a demonstrat eficacitatea cooperării internaționale în abordarea provocărilor de mediu, oferind un model pentru viitoarele acorduri, cum ar fi Acordul de la Paris.

Pentru Mai multe informatii accesati linkul.

Legislatia internationala