Prețul certificatelor de emisii EUA a revenit în jurul valorii de 70,7EUR pe 15 iulie 2025, o creștere de 0,50 % comparativ cu ziua precedentă. În ultima lună, volatilitatea a fost moderată: prețul a oscilat între 69 EUR și 73 EUR, cu un maxim de 75 EUR în iunie.
În decembrie 1989, România se elibera de regimul politic comunist, dar și de o economie bazată pe industrie grea, poluantă. Timp de decenii, fabricile și termocentralele funcționau fără reglementări de mediu, iar emisiile de CO₂ erau considerate un reflex al dezvoltării. La începutul anilor ‘90, fiecare român genera peste 9 tCO₂ anual, într-un peisaj energetic dominat de poluare și ineficiență.
Astăzi, după 18 ani de apartenență la Uniunea Europeană, România are una dintre cele mai mici emisii per capita din Uniune – aproximativ 3,7 tCO₂ pe locuitor în 2023, conform Bancii Mondiale. Este o scădere majoră, reflectând o tranziție profundă care nu s-a realizat peste noapte, ci pas cu pas, prin schimbări economice, tehnologice, sociale etc. Datele oficiale arată că emisiile totale ale țării s-au redus cu peste 75 % față de 1990, ajungând la aproximativ 105 milioane tone CO₂ echivalent în prezent, potrivit „EU Climate Action – Romania Factsheet”, 2022.
Această reducere s-a produs din mai multe direcții. În primii ani după Revoluție, închiderea combinatelor energofage din Hunedoara, Galați, Slatina sau Râmnicu Vâlcea a dus la un declin economic, dar și la un recul brusc al emisiilor. O parte dintre aceste reduceri au fost, așadar, efecte colaterale ale restructurării economiei și ale migrației masive a populației. Ulterior, însă, în special după aderarea la UE, România a început să adopte politici climatice clare, bazate pe reglementări, stimulente financiare și investiții verzi.
Intrarea în Schema Europeană de Tranzacționare a Emisiilor (ETS) în 2007 a fost un punct de cotitură. Marile centrale electrice și instalațiile industriale au fost obligate să-și plătească poluarea, iar acest mecanism de piață a început să aibă efecte concrete. În paralel, s-au pus în funcțiune noi capacități de energie verde: parcuri eoliene în Dobrogea, proiecte fotovoltaice în sudul țării, modernizări în hidrocentrale. Energia nucleară a rămas o ancoră stabilă prin centrala de la Cernavodă, iar ponderea energiei din surse regenerabile a depășit constant 20 %, în ultimii ani.
Fondurile europene au jucat, de asemenea, un rol important. Peste 40 % din investițiile Planului Național de Redresare și Reziliență sunt direcționate către proiecte climatice, iar fondurile de coeziune au susținut sute de proiecte de eficiență energetică și infrastructură sustenabilă în orașe mari și mici. De la reabilitarea termică a clădirilor până la extinderea transportului electric, România a făcut pași clari, chiar dacă inegali, spre modernizare climatică.
Totuși, provocările rămân. Sectorul transporturilor este în continuare responsabil pentru o parte semnificativă din emisiile interne, iar în agricultură, măsurile de reducere a gazelor cu efect de seră sunt încă fragmentare. Administrația publică, în special la nivel local, nu are încă toate capacitățile necesare pentru a urmări, raporta și reglementa emisiile într-un mod coerent. Există decalaje mari între regiuni, iar sistemele de date climatice sunt încă insuficient dezvoltate.
România și-a asumat în strategiile oficiale ținte ambițioase: reducerea emisiilor nete cu 85 % până în 2030 și atingerea neutralității climatice până în 2050, Planului Național Integrat pentru Energie și Schimbări Climatice (NECP) actualizat. Această țintă include și captările naturale (LULUCF). Sunt obiective aliniate cu Pactul Verde European, dar care cer o mobilizare completă: decarbonizarea sistemului energetic, electrificarea transporturilor, creșterea absorbtiei emisiilor în proiecte forestiere și soluri, precum și adaptarea agriculturii la noile realități climatice.
Ceea ce merită subliniat, însă, este că toate aceste transformări climatice nu au dus la stagnare economică – dimpotrivă. În paralel cu reducerea drastică a emisiilor, PIB-ul României a crescut de peste cinci ori față de anul 2000. În aceeași perioadă, milioane de oameni au ieșit din sărăcie, orașele s-au modernizat, iar economia s-a deschis spre investiții verzi, digitalizare și tehnologie. România a reușit să demonstreze că tranziția ecologică nu înseamnă frânare, ci poate merge mână în mână cu dezvoltarea economică și socială.
Astăzi, România oferă un exemplu rar în Uniunea Europeană: o țară care a redus drastic emisiile, și-a micșorat amprenta de carbon pe cap de locuitor, dar a reușit în același timp să crească economic și să îmbunătățească nivelul de trai al populației. Este o lecție despre echilibru, despre capacitatea de a transforma constrângerea în oportunitate și despre cum o țară din Europa de Est poate deveni un actor credibil în noul peisaj climatic european.